Numiți de venețieni Morlaci, Vlahii care populau partea estică a Dalmației secolelor XV- XVI apar adesea ca venind de undeva de dincolo de graniță. Pentru a reduce din incertitudinea acestui „de undeva” tot venețienii decid să denumească locul în care locuiau cei mai mulți morlaci Morlacchia. Cum ofensiva otomană și schimbările geo-politice din regiunea vestică a Balcanilor din această perioadă au afectat destul de mult echilibrul anterior din regiune, și localizarea „țării morlacilor” a suferit modificări. În primul secol de administrare venețiană directă în Dalmația, Morlacchia era localizată de documentele de epocă în apropiere de Imotski, lângă Kotor (Cattaro), dar un secol mai târziu ea și-a stabilit un punct definitiv de identificare pe versanții muntelui Velebit, în nordul Dalmației. Chiar dacă, și-a schimbat poziționarea geografică, asta nu înseamnă că semnificația numelui sau specificul locuitorilor ei au suferit mai schimbări. Desemnând un teritoriu neexplorat de venețieni, care inspira teamă și neîncredere, dar care era o bogată sursă pentru diverse resurse, numele de Morlacchia desemna și teritoriul în care locuiau morlacii, personaje la fel de enigmatice. Cu toate acestea urmărind documentele venețiene din secolele al XV-lea și al XVI-lea descoperim numeroase informații despre teritoriul Morlacchiei și despre locuitorii ei. Din Morlacchia ajungeau în Dalmația produse de subzistență, lemne utile diverselor construcții din același orașe, dar și cei care făceau daune, jafuri sau luau ostateci, fie ei morlaci, uscoci sau turci. Tot Morlacchia era și locul de care se fereau cei mai mulți navigatori atât din cauza vânturilor puternice și a numeroaselor stânci de care se puteau lovi navele, cât și din cauza dificultății geografice a locului. Din aceste motive Morlacchia a reprezentat de-a lungul timpului un loc atractiv pentru temerari, dar provocator și mereu luat în considerare de către cei care au controlat rutele maritime ale Adriaticii.
